Kendama te invata sa fii atent cu cei din jurul tau
Am realizat cat de educativa este kendama dupa intamplarea pe care ti-o relatez acum. Nepotul meu, un baietel dragut de 8 anisori, era innebunit dupa acest joc. De cate ori ieseam impreuna in oras, ma ruga sa ii cumpar un model original de Kendama si trebuie sa va spun ca nu exista jucarie pe care sa nu o desfaca el si sa se bucure de ea, chiar daca ne aflam pe trecerea de pietoni, iar eu il duc de manuta sa nu se impiedice.
Degeaba i-am spus ca eu nu ma imbrac cu rochiile imediat ce le cumpar, sa ma vada lumea cum le trag asa peste cap, sa ma bucur de ele, fiindca imi plac. A ras, dar nu a parut convins. M-am gandit si eu mai profund si mi-am zis ca trebuie sa ma bucure entuziasmul lui si sa ma contamineze. Pana la urma nu ii cumpar jucarii sa se bucure de ele? De ce sa isi intarzie bucuria?
Se intelege ca in momentul in care a avut in manuta un exemplar din Kendama KBR Revolt Red Maple a desfacut pe loc ambalajul si a inceput sa se joace cu ea. Era supla, era frumoasa, se putea face performanta cu ea si nepotul meu se pricepea la asta. Ii place si cand reuseste sa atraga toate privirile si sa devina o minivedeta sau un minierou.
-Matei, te rog sa ai grija cu oamenii si cu vitrinele, i-am spus, vazand ca jocul sau nu poate fi oprit!
Portocaliul, galbenul si albul deveneau o feerie in manutele lui pricepute. ”Intr-o zi, pustiul acesta indragostit de kendama pill ma va intrece in toate, am spus cu bucurie infinita in suflet!”
El, eu, kendama si lumea care ne inconjura si il admira pe copil. Matei era atent sa nu atinga pe nimeni, dar un baietel de 3 anisori, care abia mergea, s-a apropiat clatinanu-se de jucaria minune.
Am auzit un tipat scurt si pe mama lui impacandu-l.
-Nu, n-am vrut sa il lovesc, ci a intrat cu capul in knedama mea!
Matei i-a cerut scuze mamei, iar acesta i-a zambit intelegatoare. Dupa ce copilul s-a linistit, nepotelul meu l-a lasat sa ii atinga kendama de colectie.
-Ce rau este sa fii asa de mic, sa vrei sa te joci cu kendama si sa nu poti, a spus el stand pe ganduri.
”E un copil bun, inteligent, empatic si cuminte”, mi-am spus ducandu-ne de mana catre casa.
Sa nu credeti ca acum, la noua ani nu isi mai scoate jucariile cumparate de mine in mijlocul mallului!